Un fior pentru suflet
Posted by: adriannapopa on: august 19, 2010
It does not envy, it does not boast,
It is not proud, It is not rude,
It is not self-seeking,
It is not easily angered,
It keeps no record of wrongs.
Love does not delight in evil,
but rejoices with the truth.
Love always protects, always trusts,
always hopes, always perseveres.
Love bears all things, believes all things,
hopes all things, endures all things.
Love never ends.
L o v e N e v e r F a i l s.
Corinthians 13 : 4 – 8
Acasa…
Posted by: adriannapopa on: august 17, 2010
- In: suflet | viata
- 3 Comentarii
Undeva, departe, pe pamantul acesta incercat de patimi exista un coltisor de lume unde totul este altfel… Undeva, viata arata altfel. Undeva, timpul sta in loc, iar sufletul meu e liber. Undeva, toate au un sens si fericirea exista, nu mai e doar o iluzie. Undeva, zambetul schimba lumi, iar lacrima rascoleste inimi. Undeva, libertatea are un pret si cuvantul rasuna altfel. Undeva, oamenii traiesc intens fiecare clipa si se bucura de ea. Undeva, fiecare zi e un nou inceput. Undeva, ma visez in fiecare clipa in care sunt departe…
Acolo, soarele isi are cuibul si in fiecare dimineata se trezeste pentru a-si face calatoria in jurul lumii…
Acolo, fiecare loc pare desprins dintr-o poveste cu zane….
Acolo, ploaia are propriul cantec. Un cantec dulce si linistitor…
Acolo, inca mai exista castele…
Acolo, inca mai exista Eroi…
Acolo exista si zile in care totul pare gri…
Dar niciodata nu dispare SPERANTA…
Acolo, Dumnezeu e mai aproape de oameni…
Si oamenii sunt mai aproape unii de altii…
Acolo primavara e mai verde …
Vara e mai plina de Lumina…
Toamna mai plina de culoare…
Si iarna mai alba…
Acolo rugaciunile se inalta spre Cer…
Si dorintele se implinesc…
Acolo, cerul e albastru…
si zilele trec altfel…
Timpul se scurge mai incet…
Noptile sunt mai lungi…
Si mai pline de farmec…
Acolo, fiecare loc e special…
Si are o poveste aparte…
Acolo…
Este ACASA…
Distanta si timp…
Posted by: adriannapopa on: august 16, 2010
- In: suflet
- 4 Comentarii
Distanta si timpul schimba lucrurile… Le fac sa arate altfel. Nu stiu daca le indeparteaza sau le apropie de adevar. Distanta si timpul fac ca imaginea ta sa imi apara in minte invaluita in ceata, stearsa si straina. Dureros de straina. Amintirile imi par ireale, lipsite de substanta si contur.
Ai fost, n-ai fost…nici nu mai stiu…
Era o vreme cand eram atat de sigura. Tu si eu, eu si tu… Noi. Azi lucrurile nu mai par la fel. Maine aduce cu sine o mie de noi intrebari si doar o amintire. Una singura. Nu pot sa ma despart inca de ea. O adaug ca pe o margica la bratara sufletului meu.
Stiu.Va veni o vreme cand va trebui sa decid. Curand… Atunci se vor rezolva toate, intr-un fel sau altul. Cum? Distanta si timpul vor face lucrurile sa para simple.
Azi…
Posted by: adriannapopa on: august 14, 2010
- In: suflet | viata
- 6 Comentarii
Stii cum e cand faci o pauza din alergat si privesti in urma? Iti dai seama ca “azi” a fost creat intr-o clipa. O singura clipa in care ai reactionat intr-un anumit fel si s-a produs schimbarea. Schimbare care a determinat alte schimbari. Si asa , usor usor, ca intr-un joc de sah, s-a ajuns la “azi”, iar tabla si piesele arata cu totul altfel decat la inceput.
Astazi as vrea sa schimb jocul un pic. Un pic, nu de tot. Dar pentru asta, trebuie sa ma intorc acolo, in urma, ca sa schimb clipa. Si nu pot. Vezi tu, “daca nu as fi mers…”, “daca nu as fi vazut…”, “daca nu as fi spus…”, “daca…”. Acum totul ar fi altfel.
Tehnologia se schimba zilnic. Si totusi nimeni nu a fost capabil sa inventeze ceva care ar putea intoarce timpul. Fie si cu cateva clipe macar. Nu ne putem intoarce in trecut. Ceea ce a fost nu poate fi schimbat. Poti doar sa privesti in urma sau sa te resemnezi cu ideea. E alegerea ta.
Dar daca nu as sti cum decurg lucrurile, daca nu as avea realitatea de azi, as mai vrea oare sa schimb ceva?
Astazi, mi-as dori sa pot schimba jocul un pic. Un pic, nu de tot. Azi, mi-as dori sa pot intoarce timpul…
Un fior pentru suflet
Posted by: adriannapopa on: iunie 13, 2010
Odă (în metru antic) - Mihai Eminescu
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Despre mine
Cred cu tarie ca in viata nimic nu este intamplator. Inca mai cred in oamenii care imi zambesc.Ma face fericita un cantec,o ciocolata, o zi insorita, o imbratisare...
