5 lucruri pe care poți să le faci când ești răcită
Posted by: adriannapopa on: octombrie 24, 2011
Zilele astea am prins o răceală groaznică. Am încercat să o ignor un timp, poate-poate se plictisește și pleacă, dar degeaba. Răceala a insistat să rămână. S-a instalat confortabil și nu maid ă semen că ar vrea să plece. Azi dimineață am înțeles că singurul mod de a scăpa de ea este să o iau în serios, să îmi scot arsenalul de pastile din trusa medicală și să stau în cameră câteva zile, până trece. Zis și făcut.
Numai că să stai în casă singură nu este cel mai vesel lucru din lume. De la plictiseală până la depresie nu este decât un singur pas. Iar faptul că ești răcită cobză nu te ajută cu mult să-ți menții optimismul la cote maxime. Astăzi, în încercarea de a mă menține ocupată am hotărât că dacă tot stau în casă, pot să fac lucrurile pe care am zis demult că trebuie să mă ocup, dar nu am avut niciodată suficient timp.
1) Curățenie generală pe laptop
Laptopul meu este cu siguranță ceva care mă reprezintă sută la sută. De-a lungul anilor am adunat în el poze, imagini, melodii, texte și diverse alte chestii care îmi plac și care mă inspiră. Și tot în timp, am adunat mai multe lucruri care mi-au plăcut la un moment dat, dar acum nu îmi mai folosesc la nimic și pe care ar trebui să le șterg. Azi am avut în sfârșit timp pentru curățenie. În afară de o cantitate destul de mare de spațiu pe disc de care am făcut rost, am redescoperit și multe lucruri de care uitasem demult și care m-au făcut să zâmbesc.
2) Recitirea arhivei de messenger:
Și aceasta este o activitate care te poate binedispune atunci când ești răcit. Îți aduci aminte de discuții și stări pe care le-ai avut cu diverse persoane și despre cum a evoluat între timp relația cu ele. E interesant să vezi cum odată cu timpul, convorbirile se modifică și devin mai puțin convenționale.
3) Să citești o carte bună
Lectura este una dintre activitățile mele preferate. Și cum după ce am absolvit liceul, nu prea am avut timp să citesc altceva decât bibliografia de la facultate, azi am putut să recuperez. O alegere potrivită mi s-a părut lectrura motivațională. Am ales ”7 laws of succes ” de Deepak Cophra. O carte despre cum să îți cultivi un mod de gandire optimist și sănătos, pentru a înfrunta mai ușor provocările zilnice.
4) Să îți testezi prietenii
Știm cu toții proverbul ”prietenul la nevoie se cunoaște”. Este foarte adevărat. E surprinzător să vezi câți dintre prietenii tăi nu sunt prea ocupați cu altceva și vin să te viziteze atunci când ești răcit. Una dintre prietenele mele a trecut pe la mine astăzi ca să vadă cum mă mai simt și mi-a adus o ciocolată Milka, cel mai bun medicament. Și intr-adevăr, un prieten lângă tine face mai mult decât o mie de rețete medicale.
5) Să te uiți la un film bun
Filmele sunt cu siguranță de ajutor în asemenea situații. Astăzi am optat pentru serialul ”How I met your mother”. Eroii serialului Ted, Marshal, Lily, Robin și Barney trăiesc în fiecare zi situații interesante pe care le traversează într-un mod foarte comic. Filmul are proprietatea de a te binedispune instant și te face să vezi altfel prietenia și relațiile.
Cam astea sunt activitățile cu care mi-am ocupat ziua astăzi. Răceala încă nu a cedat, deci probabil exilul meu în casă va continua și mâine. În speranța că nu v-am plectisit, aștept de la voi sugestii despre alte moduri de a ocupa o zi lungă de toamnă petrecută la domiciliu.
Primăvara mea, primăvara ta, primavara noastră… :)
Posted by: adriannapopa on: martie 10, 2011
- In: suflet | Uncategorized | viata
- Lasă un comentariu
Primăvara e întotdeauna altfel. E așa de parcă o descoperi pentru prima oară. Te surprinde într-o dimineață, în care te trezești la fel de amorțit cum te-ai trezit în fiecare dimineață de iarnă și deschizi geamul. Până aici, nimic nou. Totuși, deodată te surprinde o mireasmă diferită, dar ușor cunoscută, parcă. O mireasmă care te răscolește pe dinăuntru și te face să te trezești de-a binelea. Dintr-o dată, parcă nu îți mai este atât de somn, ziua nu ți se mai pare atât de gri, iar afară parcă nu mai este atât de rece. Prin urmare, azi te îmbraci mai subțire.
Urmează o zi lungă în care îți este nemaipomenit de frig. Probabil o să prinzi o răceală, dar ce mai contează? Ea, Primăvara, este acolo și tu știi asta. Numai gândul ăsta îți dă parcă mai multă energie și entuziasm.
Și în acest an, Primăvara m-a luat prin surprindere. A apărut în calea mea cu primul mărțișor, cu prima floare primită în dar și cu un zâmbet. Și, ca întotdeauna, în fața ei am rămas ușor dezorientată și mută de uimire. În fața Ei, a Primăverii, mă pierd pentru că miroase a nou și a necunoscut. Pentru că apare în viața mea ca o tornadă și schimbă totul, așa cum nu m-aș fi așteptat niciodată.
Primăvara asta e despre iubire, la fel ca toate celelalte primăveri din viața mea. Și, tot la fel ca ele, e nouă și plină de farmec. Primăvara asta este numai a mea, așa cum e și numai a voastră. Să vă bucurați de ea cu toată ființa, asta va doresc! 
Orice sfarsit este un nou inceput!
Posted by: adriannapopa on: noiembrie 27, 2010
- In: suflet | viata
- 1 Comentariu
Toate sfarsiturile sunt triste, pentru ca intotdeauna e greu sa renunti la ceva. Chiar daca nu mai merge, chiar daca nu mai este asa cum era sau cum ai fi vrut tu sa fie. Asa suntem noi oamenii. Ne atasam de idei, construim povesti care nu prea au legatura cu realitatea, apoi ne obisnuim cu rutina si negam toate problemele atat de evidente pentru cei din jur. E un adevar general valabil si se aplica oriunde: intr-o relatie, intr-o prietenie, la locul de munca, etc.
Cu toate astea, timpul trece, nemultumirile se inmultesc, iar panza care iti acopera ochii se rareste in fiecare zi cate putin. Vine o zi in care cedezi. Un mic incident declanseaza totul. Te trezesti dintr-o data ca dintr-un somn lung si vezi totul clar si intr-o noua lumina. Intelegi atunci ca este inutil sa te prefaci, sa negi, sa speri ca se va rezolva. E timpul sa se termine.
Orice sfarsit inseamna nostalgie, inseamna amintiri si mai ales nesiguranta. Orice sfarsit inseamna teama de necunoscut.Orice sfarsit este o provocare, pentru ca inseamna un nou inceput.
Pastrez in minte amintirea fiecarui sfarsit, pentru ca numai ele, sfarsiturile m-au facut sa devin ceea ce sunt acum. M-au facut sa nu ma mai impiedic de granita fina, aproape insesizabila dintre visele mele si realitatea zilnica si numai ele, sfarsiturile, m-au impins sa descopar cine sunt cu adevarat si care imi sunt limitele. Acum, cand pasesc cu grija pe noul drum care se intinde in fata mea pot sa privesc inainte si sa zambesc. Si drumul asta are un sfarsit, cu siguranta, dar urmeaza altul si altul si altul si toate ma vor invata cate ceva. Fiecare piatra imi e prietena, chiar daca imi zgaraie talpile, pentru ca mi le intareste. E bine sa pornesti din nou la drum! 
Un fior pentru suflet
Posted by: adriannapopa on: septembrie 24, 2010
Pentru ca cineva mi-a facut astazi ziua mai frumoasa cu aceste randuri, am hotarat ca la randul meu sa le dau mai departe.
Gabriel Garcia Marquez le-a lasat ca pe un mesaj de adio pentru cititorii sai in momentul in care s-a retras din viata publica din motive de sanatate. Cred ca avem ce invata cu totii.
Piesa de azi
Posted by: adriannapopa on: septembrie 16, 2010
- In: dragoste | suflet
- 2 Comentarii
Intrebare retorica
Posted by: adriannapopa on: septembrie 16, 2010
- In: viata
- 2 Comentarii
Toata lumea are dorinte. E ceva firesc. De mici am invatat insa un lucru vital: “Nu intotdeauna poti sa ai ce vrei”. Copii fiind vrem o jucarie, o ciocoata, o bicicleta – dorinte mici, care ne fac sa ne simtim impliniti atunci. Parintii ne educa sa ne dorim numai ceea ce ”putem avea”. Iata de ce, se intampla frecvent situatii de genul:
- Mami, vreau o inghetata!
- Mergem la magazin si iti cumpar.
- Mami, pot sa am un caine?
- NU!
- De ce?
Si aici raspunsurile variaza: “Pentru ca face mizerie”, “Pentru ca nu are cine sa aiba grija de el” si tot felul de astfel de explicatii “plauzibile”.
Cand crestem, lucrurile se complica. Vrem o casa, o masina, o slujba buna, un suflet drag, o vacanta undeva, etc. Acum, ne cenzuram singuri dorintele, dar asta nu inseamna ca suntem deloc mai ingaduitori. Ajungem sa ne refuzam la fel de multe lucruri. Poate chiar mai multe. Pentru ca ni se par prea scumpe, prea greu de obtinut sau prea excentrice pentru a ni le permite. Si apoi, mai sunt si dorintele interzise. Despre ele vreau sa scriu astazi.
De ce?
Pentru ca dorintele interzise sunt ca o lupta cu noi insine. Pentru ca lovesc in educatia si in principiile noastre de viata. Pentru ca ne fac sa ne gandim la ele constant, cu obsesivitate chiar. Ne ard pe dinauntru si nu le putem satisface. Suntem crescuti cu ideea ca sunt lucruri pe care nu ar trebui sa ti le doresti, pentru ca nu e ”etic” si nu e ”bine”.
Si daca, deodata, dorinta interzisa, se materializeaza in viata ta, ca prin minune? Lucrul pe care il vrei e acolo, poti sa intinzi mana si sa il atingi. Il iei sau il lasi, este decizia ta. Ce faci atunci? Ce trebuie sa faci?
Acel “ceva” te face sa zambesti. Te face sa te simti fericit, implinit. Te face sa te simti VIU. O fi sau nu o fi gresit?
Mereu am fost de parere ca viata este sora cu alegerea.
Intr-o lume in care ce alegi astazi, e viitorul tau de maine, eu vreau sa stiu ce e corect. Sa lupti ca sa obtii ce vrei sau sa vrei numai ceea ce poti avea?
Despre mine
Cred cu tarie ca in viata nimic nu este intamplator. Inca mai cred in oamenii care imi zambesc.Ma face fericita un cantec,o ciocolata, o zi insorita, o imbratisare...
